Biserica Sf. Anton Colentina


                            BISERICA COLENTINA (Sfantul Anton)str.Magnoliei,113-115, 012426;Buc.

                          -Intemeiata:Biserica  veche din anul 1936,biserica noua din 1991);

                          – Paroh:pr.Ciprian Andrei;

                          – Tel/fax:021-2410785;

                          – www.parohiasfanton.ro

 

Informatii.

Despre Biserica „Sfântul Anton” Colentina găsim primele amănunte si date în nr. 40 al ziarului Farul Nou din 1936. Aici se spune că în duminica din 8 noiembrie 1936, Excelenta Sa Mitropolitul Alexandru Cisar, însotit de Monseniorul Canonic Hering si Monseniorul Canonic Iovanelli, de părintii parohi Horvath si Schubert, de pr. dr. C. Starke SVD si de pr. R. Karapcinschi si reverendul subdiacon Al. Gaiewski, a sfintit capela „Sfântul Anton de Padova” din strada Turtucaia.
Merite deosebite în ridicarea acestei biserici revin părintelui paroh al Bărătiei, Gheorghe Horvath, initiatorul acestei lucrări.
Planul bisericii, clădită în stil modern, în mijlocul unui teren de circa 5 000 mp. , a fost întocmit de arhitectul Cortobius.
La slujba pontificală de sfintire, corul Catedralei a cântat „Missa” de Gruber, sub conducerea profesorului Parschill, iar copii cartierului au intonat cântece sacramentale. De asemenea, la Missa pontificală, Excelenta Sa Alexandru Cisar s a rugat pentru marele voievod Mihai, care era comemorat în acea zi a „Sfintilor Arhangheli Mihail si Gabriel”, multumind tuturor binefăcătorilor care au participat la ridicarea acesei bisericii.
În decursul anilor, până în 1985, când a venit în parohie, la biserica „Sfântul Anton” au slujit, pe rând, canonicul E. Barciovschi, pr. E. Balheizer, pr. E. Cozanowski, pr. Ilie Sociu, pr. Martin Cabalas si altii.
Din 1985 a devenit parohie, prin grija Excelentei Sale Arhiepiscop Ioan Robu. Primul paroh a fost pr. Dâm Petru.
În 1939, dr. Eugenia Mihailovici (decedată) a dorit să construiască lângă biserică un dispensar de cartier. Din cauza războiului, lucrarea a rămas neterminată, ajungând aproape o ruină. Pe scheletul acestei clădiri s a construit actuala casă parohială.

Biserica nu are nici cimitir propriu, nici filiale sau capele. În parohie sunt în jur de 350 de familii cu aproximativ 800 de suflete, starea economică actuală făcând ca numărul acestora să fluctueze.
În parohie functionează în acest moment o grădinită, pe strada Lehliu nr. 3, cu aproximativ 25 de copii, condusă de surorile IBMV.
În incinta parohiei, pe terenul din partea dreaptă a bisericii, surorile franciscane ale „Preasfintei Inimi” (Italia) , ridică o constructie în vederea desfăsurării unor activităti sociale în cartierul Colentina.
Trebuie mentionat de asemenea că în comuna Voluntari, „Mica Operă a Divinei Providente” (Don Orione) a construit un complex pentru aproximativ 300 de persoane marginalizate, cuprinzând biserică, ateliere si tot ce este necesar pentru un asemenea proiect.

 

ISTORIC VECHI SI NOU AL BISERICII SF.ANTON,COLENTINA

Istorie

Arhiepiscopia Romano-Catolică de București
Parohia Sfântul Anton de Padova – Colentina
Str. Magnoliei, Nr. 113-115;
RO – 022793 – Bucureşti, Sector 2;
Tel/Fax. 021/2410785; www.parohiasfanton.ro

File de istorie

Ianuarie 1936: Arhiepiscopul de București, Alexandru Theodor Cisar a semnat actul de vânzare-cumpărare prin care era achiziționat un imobil destinat scopului de a construi o capelă în cartierul Colentina, din București, pentru a-i servi spiritual și pastoral pe credincioșii catolici situați în această periferie a Capitalei.. Imobilul respectiv, cumpărat de la Constantin I. Mocănescu și Mircea Ionescu, era situat în strada Turtucaia nr. 115, fost nr. 103, „fost vila Gerassy”, și se compunea „dintr-o clădire în starea în care se găsește astăzi, văzută și plăcută, împreună cu terenul în întregul lui cuprins” .
Pentru acest imobil, Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a plătit suma de 900.000 lei din fondurile arhidiecezane, dar și din donațiile unor credincioși .

13 iunie 1936: Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a sfințit, într-un cadru solemn, piatra fundamentală a acesteia . Sufletul lucrărilor la construirea capelei „Sfântul Anton”- Colentina a fost parohul de „Bărăția”- București, pr. Gheorghe Arpad Horvath.

8 noiembrie 1936: Duminica, a avut loc ceremonia de sfințire a capelei „Sfântul Anton” – Colentina, în prezența Arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar, a canonicilor Iulius Hering, Gheorghe A. Horvath și Iosif Schubert, precum și a preoților Carol Starke SVD și Roman Karapcinski. Liturghia prilejuită de sfințirea capelei „Sfântul Anton” – Colentina s-a încheiat cu un Te Deum pentru Marele Voievod Mihai (viitorul rege Mihai I de România), precum și pentru binefăcătorii capelei, constructorii acesteia și pentru toți cei care într-un fel sau altul contribuiseră la ridicarea ei. În fața sfântului lăcaș, au luat cuvântul parohul de „Bărăția”, pr. Gheorghe A. Horvath, precum și Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, care și-a exprimat cu acest prilej „încrederea sa în ajutorul Sfântului Anton și urând acestui centru de lumină creștinească deplin succes, pentru a-și putea îndeplini cele propuse” .

1 iunie 1937: a avut loc ceremonia de sfințire a basoreliefului de 4 metri înălțime reprezentându-l pe Sfântul Anton, instalat la exteriorul turnului capelei „Sfântul Anton”.

Doi ani mai târziu, biserica „Sfântul Anton” – Colentina primea în dar statuia Maicii Domnului, eveniment consemnat de parohul Catedralei, canonicul Iosif Schubert, după cum urmează: „O frumoasă și mare statuie a Maicii Domnului a intrat în capela «Sfântul Anton» tocmai în ajunul lunii Mai. Este o sculptură bună în lemn, frumos policromată, ce reprezintă pe Regina Cerului cu diademă și sceptru, ținând pe Pruncul Isus în brațe. Bucuria credincioșilor s-a arătat numaidecât: o împodobesc necontenit cu flori.
Cine vrea să-și dobândească meritul de donator al acestei statui, va înmâna unuia dintre preoții care vin la slujbă suma redusă de 5.000 – lei
” .

1936-1975: Filiala „Sfântul Anton” – Colentina este administrată de parohia Catedralei „Sfântul Iosif”

Parohul Iosif Schubert (1936-1951)

Iosif Schubert s-a născut la București, la 6 iunie 1890, și a fost hirotonit preot la 15 iulie 1916, la Innsbruck. Ca paroh al Catedralei, Iosif Schubert, încă din anul 1935 acesta și-a îndreptat atenția spre cartierul Colentina, unde a organizat, cu sprijinul Surorilor Sociale, Centrul de Catehizare „Sfânta Elisabeta”. Ideea părintelui era aceea că prin copiii care primeau Sfânta Împărtășanie se crea ocazia fericită ca zeci de familii de la periferia Capitalei să revină pe calea cea bună. Într-adevăr, zeci de familii din cartierul Colentina aveau să fie recâștigate pentru Biserică datorită copiilor care urmau cursurile de religie organizate de Centrul de catehizare condus de Surorile Sociale. Orele de religie erau organizate în fiecare duminică, la ora 9, și în zilele de marți, la orele 9, atât pentru băieți cât și pentru fete .
Uneori, capela „Sfântul Anton” – Colentina găzduia activități catehetice cu participarea mai multor centre din București. Un astfel de moment s-a petrecut la 21 iunie 1937, atunci când s-au adunat aici în jur de 220 de copii pentru a fi examinați din catehism.

Un alt moment deosebit s-a petrecut la capela „Sfântul Anton” la 21 aprilie 1941, dată la care vicarul Catedralei „Sfântul Iosif” și preotul deservent la capela „Sfântul Anton” – pr. Mathias Pozar, alături de cateheții Viorica Ionescu și Alexandru Roman, au organizat în parcul din jurul capelei o serbare. Au fost prezenți la această manifestare culturală Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, parohii Iosif Schubert și Gheorghe A. Horvath, Frații Școlilor Creștine, seminariști, părinți și delegați ai unor centre de catehizare. Programul artistic a cuprins recitaluri ale unor coruri, recitări de poezie și o piesă de teatru, pe care copiii au interpretat-o „cu mult talent, fără a se intimida. Totul a fost bine pregătit și perfect condus”, scria ziarul „Farul Nou” .
La încheierea manifestării culturale a luat cuvântul Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, care a lăudat activitatea Centrului de catehizare de pe lângă capela „Sfântul Anton” – Colentina.
Copiii și tinerii din Colentina participau, alături de ceilalți copii și tineri catolici din București, la ceremoniile religioase organizate de cele trei parohii existente la data respectivă, cu ocazia primirii Primei sfinte Împărtășanii, respectiv a sacramentului Mirului.

La 15 iulie 1941, parohul și canonicul Iosif Schubert și-a sărbătorit jubileul de 25 de ani de preoție, prilej cu care ziarul arhidiecezan „Farul Nou” a evidențiat câteva din meritele acestuia, inclusiv faptul că „se îngriji mai departe de înzestrarea capelei «Sfântul Anton» ridicată din strădania părintelui paroh Horvath în Colentina” .

Preoți deservenți la capela „Sfântul Anton” în anii 1936-1951

Pentru administrarea Parohiei vacante „Sfântul Anton” – Colentina, Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a desemnat, începând cu toamna anului 1936, câte doi preoți vicari la Catedrala „Sfântul Iosif” – București, aflați permanent sub coordonarea parohului Iosif Schubert. Astfel, în noiembrie 1936, au fost numiți vicari la capela „Sfântul Anton” preoții Francisc Keil și Roland Hexel .

Pr. Francisc Keil: s-a născut la 26 octombrie 1908, la Vatra Dornei, și a fost hirotonit preot la 24 iunie 1934, la București. A activat la Catedrala „Sfântul Iosif” în perioada 1936-1939.

Pr. Roland Hexel:  s-a născut la 29 iunie 1913, la Gura Humorului. A activat ca vicar la Catedrala „Sfântul Iosif” – București în anii 1937-1939.

Pr. Paul Tamaș: s-a născut la 19 iulie 1902, la Târgoviște, și a fost hirotonit preot la 26 mai 1929 la Catedrala „Sfântul Iosif” din București. Intre anii 1939-1940 a slujit ca vicar la Catedrala „Sfântul Iosif” – București.

Pr. Ioan (Iancu) Baltheiser: s-a născut la 7 septembrie 1912 la Cumpăna-Argeș și a fost hirotonit preot la 29 iunie 1937 în Catedrala „Sfântul Iosif” – București, unde a slujit ca vicar în perioada (1939-1951).

Pr. Mathias Pozar: În perioada 1 martie 1941 – 14 iunie 1951, biserica „Sfântul Anton” – Colentina a fost deservită de pr. Mathias Pozar, vicar la Catedrala „Sfântul Iosif” din București. Acesta s-a născut la 11 ianuarie 1912, la Fundul Moldovei, județul Suceava, și a fost sfințit preot la 29 iunie 1939, la București.

Paroh Edmond Barciovschi (1951-1966)

Timp de aproape două decenii, biserica „Sfântul Anton” – Colentina a fost condusă de canonicul Edmond Barciovschi. Acesta s-a născut la 4 noiembrie 1894, la Bucureşti, şi a fost sfinţit preot la 24 august 1917 în Catedrala „Sfântul Iosif” – Bucureşti.

În perioada cât a administrat biserica „Sfântul Anton” – Colentina (1951-1966), pr. Edmond Barciovschi a avut calitatea de „preot deservent”. Neoficial, el a deținut calitatea de paroh al „parohiei vacante” „Sfântul Anton” – Colentina.
În anul 1943, cu prilejul împărțirii administrative, a fost creată Parohia „Sfântul Anton” – Colentina, care includea „cartierul Capitalei de la C.F.R. spre Constanța, urmând-o pe aceasta și Șoseaua București-Urziceni până la limita județului Ilfov, apoi de-a lungul acestei limite până în C.F.R. spre București până în punctul unde traversează Șoseaua Pantelimon, pe care o urmează până ce dă în strada Voinescu și B-dul Gării de Est (Obor) și punctul de întretăiere în Calea Colentinei; cuprinde așadar partea mijlocie din Plasa Pantelimon, sudul din Plasa Fierbinți și nordul Plășii Sărulești. Are în cuprinsul ei biserica «Sfântul Anton»” .

Ministerul Cultelor de până în anul 1948, devenit Departamentul Cultelor după acest an, nu a recunoscut, însă, din varii motive, Parohia „Sfântul Anton”. Din acest motiv, biserica „Sfântul Anton” a continuat să fie administrată de Parohia Catedralei „Sfântul Iosif”. Neavând cimitir propriu, înmormântările continuau să fie trecute în registrul de morți al Catedralei, unde se menționa și cimitirul unde aveau loc înmormântările. Din păcate, la situația de provizorat a „parohiei vacante Sfântul Anton” a contribuit și absența unei case parohiale, problemă a cărei finalizare a fost amânată decenii de-a rândul. Practic, la clădirea casei parohiale s-a lucrat numai în anii 1947 și 1948, perioadă în care biserica „Sfântul Anton” era deservită de un preot colaborator de la Catedrala „Sfântul Iosif”.

Preot deservent Ilieș Sociu (1966-1975; 1979-1983)

S-a născut la 26 iulie 1941, la Luizi Călugăra, județul Bacău, și a fost sfințit preot la 26 iunie 1966, la Iași, activând apoi ca vicar la Catedrala „Sfântul Iosif” – București și ca preot deservent la biserica „Sfântul Anton” – Colentina (1 august 1966 – 2 aprilie 1967); (24 decembrie 1967 – 15 iulie 1969). La 15 iulie 1969 a fost numit din nou preot deservent pentru filiala din Bucureștii Noi, iar la 18 martie 1970 a preluat în administrare și biserica „Sfântul Anton” – Colentina.

În august 1975, după înființarea Parohiei „Maica Îndurerată” din Bucureștii Noi, pr. Ilieș Sociu a fost numit paroh al nou înființatei parohii. La aceeași dată, filiala „Sfântul Anton” – Colentina a trecut la Parohia „Bărăția” – București, revenind în administrarea Parohiei din Bucureștii Noi la 14 ianuarie 1979.

Preot deservent Eduard Kozanovschi (1975-1979)

În perioada 1975-1979, biserica „Sfântul Anton” – Colentina a fost deservită de pr. Eduard Kozanovschi. Acesta s-a născut la 29 iunie 1913, la Stulpicani, în județul Suceava, și a fost sfințit preot la 8 decembrie 1939, la București.
În perioada 1975-1979, pr. Eduard Kozanovschi a deservit biserica „Sfântul Anton” – Colentina .

„Caracter blând, bun, pios, cu chemare deosebită de a-l reprezenta pe bunul păstor, mai ales în confesional”, scriu autorii lucrării „Necrolog” .
A murit la 29 aprilie 1995, fiind înmormântat la Câmpulung Moldovenesc.
După cutremurul din anul 1977, care a afectat și biserica „Sfântul Anton” – Colentina, pr. Eduard Kozanovschi s-a ocupat de lucrările de reparații și consolidare a sfântului lăcaș, având în acest sens sprijinul conducerii Arhiepiscopiei Romano-catolice București, reprezentată prin Mons. Francisc Augustin.

Monsenior Marin Cabalaș (1983-1984)

În perioada noiembrie 1983 – decembrie 1984, biserica „Sfântul Anton” – Colentina a fost administrată de pr. Marin Cabalaș, parohul bisericii din Bucureștii Noi. Acesta s-a născut la 14 aprilie 1949, la Răcăciuni, județul Bacău, și a fost sfințit preot la 24 iunie 1975 la Iași.

În perioada în care a administrat filiala „Sfântul Anton” – Colentina, pr. Martin Cabalaș celebra, în afară de Liturghiile duminicale, trei Sfinte Liturghii în cursul săptămânii. Toate datele referitoare la persoanele născute, căsătorite și decedate pe teritoriul filialei „Sfântul Anton” erau consemnate în registrele parohiale de la Bucureștii Noi.

Înființarea Parohiei „Sfântul Anton”

Pr. paroh Petru Dâm (1985-2008)

În baza decretului nr. 727/15 decembrie 1984, dr. Ioan Robu, Arhiepiscopul Mitropolit al Arhidiecezei Romano-catolice București, a înființat Parohia Romano-catolică București – Colentina, cu hramul „Sfântul Anton de Padova”. Noua parohie, arondată Decanatului de București, cuprindea perimetrul următoarelor căi rutiere: Șoseaua Pipera, Strada Barbu Văcărescu, Strada Ramuri, Bulevardul Lacu Tei, Șoseaua Ștefan cel Mare, Strada Mihai Bravu, Bulevardul Gheorghe Dimitrov, Șoseaua Pantelimon.

Parohia avea ca filiale localitățile Voluntari și Afumați.

Parohia „Sfântul Anton de Padova” a fost efectiv înființată la data de 1 ianuarie 1985, zi în care a fost numit ca paroh preotul Petru Dâm.

Acesta s-a născut la 1 ianuarie 1944, la Iugani, județul Neamț, și a urmat cursurile teologice la Seminarul „Sfântul Iosif”, din Iași. A fost hirotonit preot la 15 august 1968, la Iași, activând ulterior în calitate de vicar la „Bărăția” – București (1968-1971), preot deservent la biserica „Sfânta Tereza” – București (1973-1975) și paroh la Malcoci (județul Tulcea – 1975-1984) și Greci (județul Tulcea – 1979-1984).

La 1 februarie 1984 a fost numit în funcția de director al Casei de Pensii a Cultului Romano-catolic din România și vicar parohial la Catedrala „Sfântul Iosif” din București. Un an mai târziu, a preluat conducerea recent înființatei parohii din Colentina, pe care a condus-o până în iunie 2008, moment în care s-a pensionat. La aceeași dată i-a încetat și calitatea de director al Casei de Pensii a Salariaților Bisericii Romano-catolice din România. În sfârșit, în perioada iunie 2008-iulie 2010, pr. Petru Dâm a deținut funcția de decan al Decanatului București Sud. După anul 2010 a rămas colaborator al Parohiei „Sfântul Anton” – Colentina .

Începând cu anul 1984, Arhiepiscopul dr. Ioan Robu a fost preocupat de rezolvarea rapidă a problemei casei parohiale. Așa cum am arătat deja, încă din anul 1939 a început construirea, lângă biserica „Sfântul Anton” – Colentina, a unei clădiri, care inițial trebuia să adăpostească un dispensar de cartier. Din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial, s-a renunțat la proiectul inițial, clădirea rămânând în stare de ruină timp de câteva decenii.
În anul 1984, la solicitarea Arhiepiscopului Ioan Robu, arhitecții P. Derer și D. Zamora au înaintat propunerea ca această clădire să fie amenajată pentru a deveni casă parohială.
Se cuvine menționat faptul că respectiva construcție a fost utilizată, temporar, și ca depozit și adăpost pentru animale. Fundația clădirii fusese amplasată peste pivnițele unei case mai vechi, demolate, acestea rezistând relativ bine la cutremurul din martie 1977.

Conducerea Arhiepiscopiei Romano-catolice București a întreprins, în perioada 1985-1989, numeroase demersuri la autoritățile competente, pentru obținerea aprobărilor necesare amenajării casei parohiale. Lucrările de amenajare a casei parohiale, pe scheletul clădirii începute în anul 1939, vor fi finalizate abia după anul 1989. O altă problemă stringentă o reprezenta biserica „Sfântul Anton”. În anul 1991, a fost întocmit un proiect care viza construirea unei noi biserici, în proximitatea capelei construite în anul 1936, devenită neîncăpătoare. Până în anul 1995, numărul familiilor de credincioși a crescut la 320, predominând între acestea familiile de tineri, originare din Moldova.
Capela veche avea o capacitate de doar 60 de locuri pe scaune și 150 în picioare, numărul de locuri necesare fiind de cel puțin 500.
Din nefericire, acest proiect a fost mereu amânat, fiind finalmente realizat de succesorul pr. Petru Dâm la conducerea parohiei.

Pr. paroh Liviu Bălășcuți (2008 – 1 august 2012)


S-a născut la 15 octombrie 1973, la Șcheia, județul Iași, și a urmat studiile teologice la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iași, în perioada 1992-1998.
A fost sfințit preot la 29 iunie 1998, la București, activând apoi ca vicar în parohiile Cioplea – București (1998-2001; 2003-2004), Italiană – „Preasfântul Mântuitor” – București (2004-2005) şi Bărăţia (2005-2006).
În anul 2006 a fost numit administrator al bisericii „Sfântul Anton” – Colentina, iar în anul 2008 paroh al aceleiași biserici. De asemenea, în perioada 2001-2003, pr. Liviu Bălășcuți a efectuat studii de specializare, în radio, la Universitatea Gregoriană, din Roma, iar în perioada 2003-2012 a fost redactor la revista arhidiecezană Actualitatea creştină, pe care a și coordonat-o, în diverse perioade.

S-a remarcat în domeniul administrativ, prin lucrările de consolidare și remodelare a sălii parohiale. Se cuvine menționată calitatea sa de ctitor al noii biserici „Sfântul Anton” – Colentina, concretizându-se astfel un deziderat al mai multor generații de credincioși. Lucrările de reconstruire, modernizare și consolidare a bisericii „Sfântul Anton” – Colentina au fost efectuate într-un timp record (1 iulie 2010 – 2012), lăcașul de cult fiind sfințit de Arhiepiscopul dr. Ioan Robu la data de 13 iunie 2012.

Vicari și colaboratori

Au activat ca vicari și colaboratori la parohia „Sfântul Anton”, preoții: Șerban Francisc, Medveș Marcel, Fabian Măriuț, Iosif Tiba, Florin Bejenaru și Florin Buhalea.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Anton_din_Bucure%C8%99ti

Biserica Veche

Arhiepiscopia Romano-Catolică de București
Parohia Sfântul Anton de Padova – Colentina
Str. Magnoliei, Nr. 113-115;
RO – 022793 – Bucureşti, Sector 2;
Tel/Fax. 021/2410785; www.parohiasfanton.ro

Vechea Biserică Sf. Anton, opera arhitectului Carol Cortobius

Ing. Gheorghe POPESCU

  1. Scurt istoric

Biserica este amplasată în zona nord-estică a Capitalei, în cartierul Colentina, pe un teren de cca 4836 mp, în strada Magnoliei.
A fost construită iniţial în 1932, după planurile arhitectului Carol CORTOBIUS, şi a beneficiat de consilierea preotului paroh HORVATH, de la biserica Bărăţie.
În monografia arhitectului Nicolae Ionescu – Ghinea se arată că în a doua jumătate a secolului al XIX – lea în această zonă îşi avea reşedinţa o familie bogată, pe nume Gherassy. La sărbători, membrii familiei mergeau cu trăsura la Slujbă, la Catedrala Sfântul Iosif, din centru. În anii ‛30, doamna s-a îmbolnăvit şi nu mai putea merge la Catedrală. Soţul a hotărât să construiască în apropierea locuinţei o biserică. Astfel, a fost edificată în 1932, în stil modern pentru vremea aceea (ART DECO), biserica Sfântul Anton. Biserica a fost ridicată pe locul unui fost conac al familiei, din care s-au păstrat pereţii pivniţei şi unele fundaţii.

  1. Arhitectura

Nava centrală a bisericii (cca 16.8 x 6.8 m) era flancată pe laturile lungi de corpuri anexă mai joase, cuprinzând o sală de cateheză şi sacristia spre nord-vest, iar spre sud-est, un cabinet medical.
Un turn clopotniţă pe plan pătrat, care s-a păstrat şi la noua construcţie, era aşezat în faţada principală. Alături de turn era vestibulul de intrare în nava centrală. Un basorelief reprezentându-l pe Sfântul Anton cu Pruncul Isus, pe un soclu înalt, se desfăşoară pe toată înălţimea turnului. La partea superioară a acestuia, peste un registru cu trei ferestre, se află spaţiul deschis al clopotului.

Intrarea în vestibul se făcea printr-un portal dublu din lemn masiv. Din vestibul se intra în nava bisericii şi la scara în spirală a turnului clopotniţei.
Deasupra intrării în nava centrală se afla balconul corului.
Nava centrală era luminată de 6 ferestre situate la partea superioară a pereţilor longitudinali.

Altarul era în formă de dreptunghi alungit, cu două ferestre laterale înalte, împărţite în cruce.

Pivniţa ocupa o suprafaţă de cca 90 mp şi avea intrarea pe latura de nord-vest.
Interiorul, ca şi exteriorul bisericii, era conceput în stilul modern al anilor ‛30 (art-deco), cu ornamente tratate geometrizat, în linii drepte, cu ancadramente la uşi, la balustrada corului şi la corpurile de iluminat.
Suprafaţa utilă a navei centrale era de 51.0 m2; la aceasta se adăugau încă cca 45.0 m2, suprafaţa sălii de cateheză.

Era o suprafaţă cu totul insuficientă pentru numărul de enoriaşi ai parohiei (cca 230 de familii), mai ales la Liturghiile din zilele de sărbătoare.

  1. Structura vechii biserici

Infrastructura era alcătuită din fundaţii din zidărie de cărămidă realizate în benzi continue sub pereţi, având lăţimea egală cu grosimea pereţilor. Fundaţia turnului clopotniţei este un bloc din beton simplu şi umplutură din zidărie de cărămidă, în trepte, având la bază dimensiuni de cca 5.2 m şi cota de fundare la cca 1,30 m de la trotuar. Conform studiului geotehnic întocmit de SC OMNIA VAL SRL, rezultă că fundarea bisericii s-a făcut în mod cu totul necorespunzător, folosindu-se mai multe structuri de rezistenţă (zidărie sau beton). Erau adâncimi de fundare diferite, variind între 0.70 m (în zona anexelor) şi 2,95 m (la pereţii pivniţei), pe terenuri diferite – argile, argile contractile, umpluturi de pământ şi chiar fundaţii ale unei construcţii mai vechi. Toate acestea au condus la apariţia unor tasări diferenţiate care au generat fisurarea pereţilor navei centrale şi a pereţilor anexelor, desprinderi ale pereţilor anexelor de nava centrală.

Suprastructura era alcătuită cu pereţi din zidărie de cărămidă simplă, nearmată, de 42 cm grosime nominală, pe conturul exterior, şi pereţi portanţi de 42 si 28 cm grosime nominală la interior. Pereţii interiori de compartimentare erau de 14 cm grosime.

Planşeele erau din beton armat peste pivniţă şi la cor, şi din lemn, peste nava centrală şi peste anexele parter de pe cele două laturi longitudinale ale navei.
Structura acoperişului, atât la nava centrală cât şi la anexe, era realizată cu şarpantă din lemn, pe scaune.

  1. Degradările structurale ale construcţiei vechi

Fiind construită în anul 1932, construcţia a suportat seismele puternice din 1940,1977,1986, 1990 şi 2004.

  1. Expertiza tehnică

În anul 2009, structura vechii biserici a fost expertizată conform Codului de Proiectare seismică P100-3/2008.
Rezultatele analizelor calitative şi prin calcul din cadrul expertizei tehnice au condus la un grad de asigurare seismică redus – R = 0,266 – faţă de cel minim acceptat de Codul de proiectare seismică: Rmin = 0.65 şi, drept urmare, la încadrarea structurii în clasa de risc seismic Rs I, în care se încadrează construcţiile cu risc ridicat de prăbuşire la cutremurul de proiectare corespunzător stării limită ultime.

S-au propus două variante de intervenţie posibile:

varianta 1 – consolidarea structurii vechi cu remodelarea compartimentării (respectiv crearea unor goluri mari în pereţii structurali longitudinali ai navei centrale), astfel încât să se obţină o suprafaţă utilă convenabilă prin extinderea spaţiului util în anexele laterale; în acest caz, ar fi fost necesare intervenţii majore atât pentru consolidarea pereţilor de zidărie simplă, cât şi la fundaţii pentru asigurarea rezemării pe terenul bun de fundare, cu lăţimi corespunzătoare ale fundaţiilor (subzidiri si cămăşuiri cu beton şi beton armat);

varianta 2 – desfiinţarea integrală a anexelor şi desfiinţarea parţială a navei centrale, cu păstrarea turnului clopotniţei şi realizarea unei construcţii noi, care să corespundă cerinţelor actuale precum şi normelor actuale privind rezistenţa şi funcţionalitatea edificiului; turnul-clopotniţă urma să fie consolidat şi înglobat, cu rosturi antiseismice, în structura nouă a bisericii.
S-a considerat că, atât din punctul de vedere al rezultatelor intervenţiei (obţinerea unei suprafeţe utile corespunzătoare necesităţilor parohiei), cât şi din punctul de vedere al investiţiei financiare, varianta 2 este cea recomandată.
 

Noua Biserică Sf. Anton de Padova text de Pr. Bălăscuți Liviu-Vasile

               „Căsuţa” Sfântului Anton de Padova

Încă din momentul numirii mele ca administrator parohial (1 august 2006) al Parohiei Romano – Catolice „Sfântul Anton de Padova” (Colentina), din Bucureşti, am simţit atât din partea credincioşilor cât şi din partea episcopilor noştri o dorinţă acută de a avea o nouă biserică în acest cartier. Timp de doi ani, împreună cu părintele paroh, Petru Dâm, şi cu doi arhitecţi am analizat posibilităţile, dar cum părintele Dâm începuse să aibă probleme de sănătate şi se afla şi în prag de pensionare, am rămas la nivel de schiţă de proiect.
Între timp, cu ajutorul celor două Congregaţii religioase din parohie: Surorile franciscane ale Preasfintelor Inimi şi Misionarii Carităţii, şi a doamnei Evangeline Feiertag, s-a reuşit eliberarea şi amenajarea sălii de cateheză de lângă biserica veche, creând astfel în jur de 70 de noi locuri pentru a facilita participarea credincioşilor la Sfintele Liturghii din zilele de duminică şi sărbătorile de poruncă.

În anul 2007, printr-o scrisoare adresată Înaltpreasfinţitului Ioan Robu, am cerut să plec în Germania deoarece, încă din anul 1999, când am mers pentru prima dată în parohia Münchsdorf, din dieceza de Passau pentru a ţine locul unui preot pe perioada concediului, am avut bucuria să văd cum un preot format într-un seminar din România poate fi de folos, aducând roade şi în comunităţi precum cele din Germania, unde efectele lipsei preoţilor sunt resimţite negativ.

Entuziasmul cu care am fost înconjurat de credincioşi în timpul experienţelor pastorale estive din Germania, în acel an şi în anii succesivi, şi nevoia prezenţei preotului în mijlocul lor, m-au făcut să mă gândesc la posibilitatea de a mă oferi ca voluntar într-o ţară de limbă germană, dar Înaltpreasfinţitul mi-a spus că era mai bine pentru comunitatea din Colentina să rămân. Şi am rămas. Am început să mă gândesc că de fapt Dumnezeu avea alte planuri cu mine. Îmi amintesc că şi mama mea, într-una din vizitele ei la Bucureşti, mi-a spus cu simplitatea şi spontaneitatea specifică oamenilor de la ţară: „Deocamdată n-ai să pleci în Germania pentru că Sfântul Anton vrea să-i faci o căsuţă”. Şi spunând aceste cuvinte, mama ar fi vrut parcă să-mi amintească cât de mult eram dator acestui sfânt pentru harurile primite şi cât de mult îi eram legat încă din copilărie, când am început să devin un cinstitor al său, graţie părintelui Iosif Andrici, fost paroh de Şcheia, satul meu natal. Acum, când „căsuţa” acestui mare sfânt şi patron al bisericii noastre este gata, voi urma calea unui nou apostolat, de data aceasta în Germania. De la 1 septembrie 2012 voi activa într-o parohie din Arhidieceza de Köln, punându-mă ca şi până acum sub protecţia Sfântului Anton de Padova.

     Oameni potriviţi la timpul şi locul potrivit

La 1 octombrie 2008, am fost numit paroh şi prima misiune pe care am primit-o a fost aceea de a construi o nouă biserică. Am spus-o de multe ori şi o voi mai spune. Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Anton, mi-a scos în cale oamenii de care aveam nevoie. Mai întâi, aş vrea să amintesc că expertiza tehnică şi a condiţiilor de reamenajare a bisericii au fost efectuate de inginerii Gheorghe şi Rodica Popescu, care au fost şi primii mei consilieri. Toată munca lor a fost oferită gratuit şi nu a fost puţină, domnul Popescu supraveghind în fiecare zi atât lucrările efectuate la sala parohială cât şi pe cele de la noua biserică. Apoi, proiectul de remodelare şi modernizare a bisericii a fost întocmit de domnul Arhitect Stefancic Andrej pe care, de asemenea, îl consider omul potrivit, pentru că dânsului nu a trebuit să-i explic unde se pune agheasmatarul, de exemplu, pentru că ştia deja, el fiind totodată un foarte fin observator al detaliilor. Executarea lucrărilor a fost asigurată de firma domnului Iosif Dămătârc, un enoriaş de-al nostru, care a lucrat chiar şi atunci când nu aveam bani, ajutându-ne şi la găsirea celui mai important sponsor.

     Capela Sfântul Anton de Padova (Colentina)

Duminică, 18 aprilie 2010, după Sfânta Liturghie de la ora 10.30, ÎPS Ioan Robu a inaugurat şi a binecuvântat noua Sală parohială de lângă biserică. Această Sală parohială sau „capela”, cum o numea Înaltpreasfinţitul, a fost folosită pentru celebrarea Sfintei Liturghii şi a celorlalte sacramente pe durata lucrărilor de remodelare şi de consolidare a noii biserici.
La această celebrare au fost prezenţi şi prietenii noştri din Elveţia, din asociaţia Acziun d’agid per la Rumenia, în frunte cu domnul Faustin Cariget, care ne-au ajutat să ridicăm această capelă. Tot ei ajută şi unele familii în dificultate din parohia noastră, în fiecare an, de Crăciun, îndesând sacul Moşului cu daruri.

La Sfânta Liturghie din 18 aprilie, la care ne-am bucurat de prezenţa IPS Robu, i-am mulţumit în primul rând Domnului pentru acel prim pas în realizarea proiectului noii biserici. Gândul nostru de mulţumire s-a îndreptat şi spre credincioşii din parohia Hart /Wald an der Alz, din Germania, care au fost alături de noi şi ne-au susţinut în realizarea acestui proiect.

   Apel către cinstitorii Sfântului Anton de Padova

Încă de pe vremea când aşteptam răspunsul autorităţilor la cererile noastre de întocmire a actelor necesare construirii noii biserici, mă tot gândeam cum să găsim fonduri pentru a duce la bun sfârşit această lucrare. Mai ales că, în 2010, criza era la apogeu. Mai întâi am făcut un proiect pe care l-am tradus în engleză, germană şi italiană. După ce a primit avizul Înaltpreasfinţitului l-am trimis la mai multe asociaţii despre care auzisem că ajută în astfel de situaţii. Acestea apar în lista binefăcătorilor care au răspuns cererilor noastre. Prin intermediul site-ului Arhidiecezei noastre (www.arcb.ro), al revistei Actualitatea Creştină şi printr-un semn de carte, pe care l-am distribuit prin parohii, ceream ajutorul tuturor cinstitorilor Sfântului Anton pentru consolidarea şi remodelarea bisericii.

Există o listă destul de mare cu binefăcătorii bisericii noastre, care va rămâne în arhiva parohiei; am crezut de cuviinţă că este mai bine să nu fie publicată, pentru că mulţi dintre cei care ne-au ajutat au dorit să rămână necunoscuţi. Sunt printre ei preoţi, credincioşi din Bucureşti sau din provincie, tineri şi bătrâni. De exemplu, o profesoară pensionară, lună de lună, a donat câte 100 de lei din pensie. Ajutând biserica Sfântului Anton, din Bucureşti (Colentina), s-au înscris în cartea binefăcătorilor acestui lăcaş de cult, iar numele lor va fi amintite mereu în rugăciunile noastre de mulţumire.

   Remodelarea, consolidarea şi extinderea clădirii bisericii Sfântul Anton

Lucrările la noua construcţie au început la data de 1 iulie 2010, „în timpul pontificatului Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, când la cârma Arhidiecezei noastre, în acest an al Domnului, era Arhiepiscopul Mitropolit dr. Ioan Robu şi Episcopul Auxiliar Cornel Damian” (fragment din documentul care s-a aşezat împreună cu piatra de temelie). După cum vedeţi, la începerea lucrărilor trecuseră deja doi ani de la numirea mea ca paroh. În aceşti doi ani am lucrat împreună cu firma Mizar Proiect la alcătuirea documentaţiei necesare pentru dobândirea autorizaţiei. Singurele acte de proprietate de care dispuneam erau doar: Contractul de vânzare-cumpărare nr. 212/04.01.1936, prin care Arhiepiscopul Alexandru Th. Cisar cumpărase de la Hristea Gh. Peristeri terenul de pe strada Turtucaia, de la nr. 113-115 şi Contractul de Vânzare-Cumpărare 1848/17.01.1936 prin care tot Arhiepiscopul Cisar cumpărase şi imobilul de la aceeaşi adresă, fost Vila Gerassy.

În ziua de 27. 01. 2010 ni s-a comunicat de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară din Bucureşti, Sectorul 2, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. Magnoliei (fostă Turtucaia), numărul 113-115, cu numărul cadastral 9401, înscris în Cartea Funciară. Iar pe 18. 06. 2010 am primit autorizaţia de construcţie pentru: remodelarea, consolidarea şi extinderea clădirii bisericii Sfântul Anton; recompartimentarea, consolidarea, refacerea şarpantei pentru amenajarea spaţiului de locuit la mansarda casei parohiale; construirea sălii de cateheză şi refacerea împrejmuirii.

Biserica veche a fost edificată în anul 1932, într-un stil modern pentru acea vremea (ART DECO), dar din cauza seismelor şi a materialelor folosite la construire, în ultimii ani apăruseră multe avarii. În plus, numărul credincioşilor a crescut, biserica devenind neîncăpătoare. Celebrarea aşezării pietrei de temelie a fost prezidată de Episcopul Auxiliar, Cornel Damian.

Finalizarea lucrărilor era preconizată pentru finele anului 2012, dar tot cu ajutorul Domnului şi prin mijlocirea patronului nostru, Sfântul Anton de Padova, biserica a fost sfinţită în ziua de 13 iunie 2012.

Ruga mea arzătoare de recunoştinţă faţă de Domnul pentru toate harurile primite de-a lungul vieţii va însoţi mereu acest locaş de cult, împreună cu gândul de comuniune frăţească cu toţi preoţii care au păstorit şi care vor urma să păstorească comunitatea parohiei „Sfântul Anton de Padova” din Colentina, ai cărui credincioşi îi voi purta mereu în inimă şi-n rugăciune.

 Descrierea noului edificiu – Ing. Gheorghe Popescu

Construcţia noii biserici s-a făcut în baza concluziilor expertizei tehnice, a proiectului de arhitectură întocmit de SC MIZAR PROIECT SRL şi a proiectului de structură întocmit de SC IPCT STRUCTURI SRL.

Pe terenul eliberat prin desfiinţarea parţială a construcţiei existente s-a construit noua biserică ce va avea o suprafaţă construită de cca 330 m2, inclusiv turnul-clopotniţă.

Clădirea s-a proiectat cu structura cu stâlpi şi grinzi din beton armat, dispuse într-o reţea rectangulară şi cu închideri şi compartimentări din zidărie de cărămidă. Tot din zidărie de cărămidă sunt şi unele extinderi în plan, în zona de nord a construcţiei (sacristia şi casa scării, spre subsol).

Structura principală a navei centrale este cu 2 cadre, din beton armat, cu deschiderea de 13.75m interax, cu stâlpi de 60×90 cm şi grinzi în formă de arc, al căror intrados la cheie este la cota + 6.05 m, şi un cadru cu deschidere mai mică de 8.70 m interax, cu stâlpi de 50x80cm şi grinda, de asemenea în formă de arc, cu intradosul la cheie tot la cota +6.05 m, la trecerea către altar.

Cadrele sunt dispuse pe direcţia longitudinală a planului şi sunt legate transversal cu grinzi, atât perimetral, la nivelul naşterii arcelor, cât şi de o parte şi de alta a cheii arcelor. La cota +7.25 între grinzile de legătură între cadre s-a realizat un planşeu de beton armat de 15 cm grosime, care, pe de o parte, asigură rezemarea coamei acoperişului, iar pe de altă parte, asigură o legătură orizontală de tip şaibă, rigidă în plan, pentru cadrele structurii.

Structura este completată cu zone cu înălţime mai mică, cu pereţi structurali de zidărie confinată (întărită cu elemente de beton armat) pe laturile de vest şi de est ale altarului, precum şi în zona timpanelor şi a corului, din partea de sud.

Planşeul corului este susţinut la cota +3.00m la interior de un cadru cu 4 stâlpi rotunzi fiecare având diametrul de 50 de cm şi grindă întoarsă, iar la exterior, pe un cadru cu 6 stâlpi rotunzi fiecare având diametrul de 30 de cm; placa planşeului iese în consolă spre interior, în zona centrală, cca 2.1 m.

Pereţii structurali din zidărie au toţi grosimi de o cărămidă, la interior şi la exterior, iar pentru asigurarea izolaţiei termice, la exterior, zidăria este căptușită cu termoizolaţie din polistiren expandat tip „Baumit”.
Alipirea la turnul-clopotniţă se face cu rosturi de tasare şi antiseismice de 10 cm deschidere.

Subsolul este parţial pe zona de nord, având o suprafaţă construită de cca 185 m2, cu pereţi din beton armat de 25 cm grosime, în care sunt înglobați stâlpii structurii.

Accesul la subsol se face pe o scară de beton armat, dispusă în colţul nord-vest al partiului.

Fundaţiile sunt de tip tălpi continue din beton armat evazate în zona rezemării stâlpilor structurii; s-au realizat două radiere pe care se sprijină atât stâlpii structurii cât şi pereţii subsolului. Cele două radiere sunt legate cu grinzi de fundare.

Planşeul de la cota zero este din beton armat monolit de clasa C20/25, de 15 cm grosime, şi este parţial rezemat pe teren, în zona fără subsol. În zona altarului este o denivelare de 50 cm preluată cu o grindă.
Acoperişul este realizat cu şarpantă din lemn şi învelitoare din ţiglă ceramica profilată.

Alcătuirea structurii de rezistenţă şi dimensionarea acesteia s-a făcut respectând prevederile Codului P100-1/2006, a SR EN 1992-1-1 „Proiectarea structurilor din beton. Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri”, precum şi a Codului CR6/2006 privind calculul, alcătuirea şi execuţia structurilor din zidărie.