Comoara din centrul Capitalei. Iata cum arata cel mai frumos han din Bucuresti


Nu cred să existe prea mulţi români care să nu fi auzit de Hanul lui Manuc. Dar sunt sigur că-i numeri pe degete pe cei care mai ştiu câte ceva despre soarta bătrânului stabiliment. Iar acelora care nu ştiu, le spun eu: în curtea interioară, stă de aproape cinci ani un Cantacuzin, care îşi zideşte toţi banii în pereţii hanului.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3931/9435958/4/img-7664.jpg?width=630

 

Documente „secrete”

„Habar n-am avut, mai bine de 30 de ani, că mă leagă ceva de această clădire. Abia în ’90, ai mei au scos la iveală documentele. Nu tata, el era dus din ’82”. Constantin (Dinu) Şerban Cantacuzino e un bărbat distins, care nu încearcă să epateze prin nimic. Poartă în privire calmul şi condescendenţă genetică a stripei şi pare un pic încurcat că a întârziat, mai mult decât promisese, la frizer.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3931/9435958/10/img-7791.jpg?height=400&width=600
„Când a apărut legea, în ’96, ne-am mobilizat, am pus actele în ordine şi am făcut cerere de retrocedare. În ’97, am început procesul, iar în ’99 am avut primul câştig de cauză, la tribunal”, spune Cantacuzino, odată aşezat la masă, sorbind dintr-un ceai fierbinte. „Judecător era unul, Florea Vişan – extraordinar om. El era de partea proprietarilor. E dreptul lui, domnule! Are omul toate documentele: semnate, parafate – ce să fac?! Îi dau„, zicea, şi restituia. „A dat la toţi care au avut documentele în regulă”.
Pe timpul ăla, AVAS patrona „Carul cu bere”, „Hanul Manuc” şi „Gambrinus”, „printr-un manager general care aduna o grămadă de bani negri din toată afacerea”, spune Dinu Cantacuzino. Printre hârtiile rămase de la Trocadero SA – administratora hanului, controlată de AVAS -, proprietarul de drept a găsit o fişă care, între altele, făcea referire la gestiunea hotelului. „Nici măcar nu şi-au mai ascuns fărădelegile. Hotelul figura cu 24 de camere, iar el are 32. Probabil că banii le intrau direct în buzunar”, povesteşte Cantacuzino.
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3931/9435958/9/img-7745.jpg?width=600&height=400
Un testament dubios
„Ei bine, în ’97, când să încheiem procesul, a apărut un testament, olograf, lăsat de sora mea, unui colaborator. O poveste dubioasă… Ce a fost acolo, numai Dumnezeu ştie”, spune Cantacuzino. I-au fost necesari încă şapte ani ca s-o scoată la capăt.
Din 2007, câştigător definitiv şi irevocabil, s-a apucat de treabă. „Am împrumutat la bancă un milion şi jumătate de euro şi m-am pus pe treabă. Doar din pod am scos aproape 300 de metri cubi de gunoi şi moloz. Cu totul, am evacut 5600 de metri cubi, adică peste 800 de containere. Un jaf, o nenorocire. Totul era la pământ – instalaţii electrice, sanitare, canalizare. O indolenţă fără margini, cum numai în cazul administratorilor de stat poţi să vezi”.
Sursa foto: www.hanumanucrestaurant.ro