Semnalam aparitia volumului „MANUAL DE BIOETICA PENTRU TINERI”


EDITURA ARHIEPISCOPIEI ROMANO-CATOLICE DE BUCUREŞTI

în colaborare cu

Fundaţia Jérôme Lejeune, Franţa

şi

Asociaţia Darul Vieţii, Timişoara

 

publică în limba română:

 

MANUAL DE BIOETICĂ

PENTRU TINERI

 

9 MARI TEME DE BIOETICĂ

DEFINIŢII STATISTICIDEZBATERILEGISLAŢIE MĂRTURII

80 PAGINI CU ILUSTRAŢII COLOR

 

CONCEPEREA – AVORTUL – DIAGNOSTICUL PRENATAL – DIAGNOSTICUL DE PREIMPLANTARE – REPRODUCEREA MEDICALĂ ASISTATĂ – TRANSPLANTUL DE ORGANE – EUTANASIA – CERCETAREA PE EMBRIONI – TEORIA GENDER

 

 

Semnalăm din partea Editurii ARCB o apariţie editorială recentă, publicată în colaborare cu Fundaţia Jérôme Lejeune, Franţa, şi Asociaţia Darul Vieţii, Timişoara.

 

Este vorba de un ghid destinat tinerilor şi persoanelor adulte, tratând într-un mod clar, inteligent şi documentat, 9 mari teme de bioetică. Prin abordarea nespecifică (dar inspirată la bază de principiile Evangheliei), mesajul lucrării poate fi receptat de orice grup de apartenenţă, confesional sau nu.

 

Dată fiind actualitatea problematicii, sperăm ca acest instrument de lucru să fie cât mai cunoscut şi folosit, spre binele generaţiilor prezente şi viitoare.

 

Extrase:

INTRODUCERE

 

Ce e mai intim vieţii decât viaţa însăşi, istoria momentelor noastre celor dintâi şi a celor din urmă? Uneori, contemplând minunăţia făpturii noastre, ne ia ameţeala. Iar această viaţă, pe care am primit-o, putem s-o dăm mai departe. Putere imensă. Şi apoi, într-o zi, această viaţă va trece. Viaţa noastră şi a celor pe care-i iubim. Ultima iluzie sau singura dimineaţă adevărată? Purtători ai vieţii, iată o aventură demnă de visele noastre.

Dar cum putem să nu ne înşelăm? Până unde se poate merge cu controlul vieţii, fie la începutul, fie la sfârşitul ei? Ştiinţa este cu adevărat pomul binelui şi al răului. Întreaga noastră responsabilitate constă în a căuta să culegem roadele bune şi în a nu mânca din cele rele ori a le da urmaşilor.

Iată ce-şi propune Manualul de bioetică pentru tineri: să readucă în prim-plan realitatea faptelor biologice şi implicaţiile lor etice. De aceea, Manualul ne arată ce se ascunde în spatele cuvintelor. Despre ce e vorba, de exemplu, când i se sugerează unei femei o „reducţie embrionară” sau un „diagnostic de preimplantare”? Cu o abordare ştiinţifică şi faptică, Manualul de bioetică pentru tineri propune căi de reflecţie.

Unii dintre voi poate vor fi surprinşi să descopere gravitatea responsabilităţilor noastre de bărbat şi de femeie faţă de transmiterea vieţii. Un lucru mi se pare foarte important de precizat: ceea ce veţi descoperi trebuie să vă ajute judecaţi faptele. Pe de altă parte, nu judecăm niciodată persoanele care nu au făcut aceleaşi alegeri ca noi. Dimpotrivă, ceea ce ne revine nouă este să le lămurim şi să le ajutăm.

Manualul este, de asemenea, un instrument pentru a „întoarce iar pe faţă” învăţătura prezentată uneori „pe dos” în cărţile de şcoală. Un studiu al acestor lucrări arată că, din punct de vedere cantitativ, nu sunt multe greşeli de corectat. Dar una singură, dacă e gravă, poate fi de ajuns ca să orienteze – sau mai degrabă să dezorienteze – toată reflecţia etică. Or, noi am descoperit două, şi mari! Cea dintâi este o greşeală de abordare: procrearea este studiată aproape exclusiv prin prisma reductivă a controlării ei, dezumanizând momentele cele mai intime ale vieţii umane. A doua este o eroare ştiinţifică: potrivit ei, sarcina nu ar începe decât după nidaţie, adică după ce embrionul s-a cuibărit în uter, în a şaptea zi.

Aceste pagini vă invită aşadar să nu vă lăsaţi duşi de val. Veţi auzi fără încetare, de la cei dinafară, că practicile menţionate în Manual trebuie să fie toate premise de lege, de îndată ce devin posibile din punct de vedere tehnic. Învăţaţi să rezistaţi la aceste idei-scurtătură, în aparenţă mărinimoase, dar în realitate totalitare, deoarece acordă liber arbitru celor mai tari.

Veţi mai auzi vorbindu-se şi despre alegere. Dar despre ce-i vorba? Ce înseamnă să ai putere de viaţă şi de moarte asupra cuiva, pentru că legea o permite? Nu tot ce-i legal este neapărat şi drept. Iar legile nedrepte nu sunt legi.

Ce viitor ne promite o societate în care modelul feminin pretinde să-şi construiască identitatea ucigându-şi copilul, şi în care eliminarea programată a celor mai în vârstă sau a celor mai afectaţi ni se prezintă drept o culme a compasiunii?

Deoarece viaţa e frumoasă, şi pentru că este urgent să regăsim în noi şi în ceilalţi un sentiment de încântare, trebuie să îndepărtăm obstacolele care ne împiedică să vedem.

Dacă paginile următoare vă vor ajuta în acest sens, îmbogăţind-vă cunoştinţele sau – încă şi mai bine! – ajutându-vă să vă descoperiţi propria misiune, ele îşi vor fi atins din plin scopul.

Parcurgând prezenta versiune revizuită şi adăugită a Manualului de bioetică pentru tineri, nu am simţit nevoia să schimb nici măcar o virgulă din Introducere la prima versiune. Fundamentul etic descris în ediţia 2006 este aere perennius – „mai durabil decât bronzul”, cum spunea poetul latin Horaţiu… În schimb, transgresarea s-a extins în lume şi de facto şi de jure, în Franţa de exemplu cea mai recentă lege de bioetică nefăcând decât să ratifice derivele!

Un motiv în plus pentru a rămâne pe poziţii cu acest Manual actualizat, căruia îi doresc succesul precedentelor ediţii, atât pentru versiunea franceză, cât şi pentru traducerile sale în diverse limbi.

Lectură plăcută!

Jean-Marie Le Méné

Preşedintele Fundaţiei Jérôme Lejeune

 

 

  1. POVESTEA MICII FIINŢE UMANE

(…)

Patrimoniul genetic unic al persoanei, aşadar şi sexul, este stabilit încă din acest moment. Nu un om teoretic, ci primul stadiu în dezvoltarea celui care se va numi mai târziu Eric sau Virginia.

Embrionul este un organism, o fiinţă vie. Embrionul uman este o fiinţă care trăieşte şi are un patrimoniu genetic uman. Aşadar, este chiar om.

Apoi embrionul se divide în 2, 3, 4, 8 celule… Celulele comunică între ele, dovadă că sunt organizate. De la celula-ou la făt, totul se petrece conform unei ordini anume. Procesul este continuu…

 

Embrionul este om încă de la fecundare?

Da, fiindcă un bărbat şi o femeie nu pot concepe altceva decât tot un om. Da, pentru că patrimoniul genetic unic al persoanei este determinat exact în momentul fecundării. Dacă omul nu începe în momentul fecundării, atunci nu începe niciodată, căci de unde i-ar mai veni alte informaţii genetice?

Expresia „copil în eprubetă” atribuită embrionilor de 3 zile concepuţi in vitro ne arată că acest fapt este unanim recunoscut.

 

Embrionul este om, dar este şi persoană?

Aţi întâlnit vreodată oameni care nu erau persoane? Singurii oameni din istorie care nu au fost consideraţi persoane erau sclavii.

Dacă anumiţi oameni nu sunt persoane, în ce societate ne aflăm?

 

(…)

 

Reflecţii etice…

Reflecţii etice

Cercetarea pe embrioni este etică?

Cercetarea pe embrioni umani este contrară eticii deoarece distruge o fiinţă umană. Ea este de  criticat fiindcă există metode alternative, precum cercetarea pe animale şi pe celule stem pluripotente induse (IPS), dar şi pentru că prin ea se finanţează o cercetare fără scop terapeutic în detrimentul unei cercetări potenţial terapeutice.

În cercetarea pe embrioni umani, o fiinţă umană trebuie „redusă” la a fi materie primă pentru o altă fiinţă umană, sau pur şi simplu la un obiect de cercetare.

Avem voie oare să căutăm un tratament cu orice preţ, „cu preţul unui om”, fie el şi aflat abia la începutul vieţii? Dacă răspundem „da”, este moralmente la fel de grav ca şi cum am accepta folosirea copiilor din favelas ca sursă pentru transplantul de organe (rinichi, ochi etc.).

 

Obiecţia de conştiinţă

Întrucât cercetarea pe embrioni umani se face în dauna vieţii omeneşti, „niciun cercetător, inginer, tehnician sau asistent în cercetare, niciun medic sau asistent medical nu este obligat să participe, sub orice titlu, la cercetările pe embrioni umani sau pe celule embrionare” – Consiliul Europei, Rezoluţia 1763 (2010) – Dreptul la obiecţia de conştiinţă în cadrul îngrijirilor medicale legale.

 

(…)

Mărturie

„Tatăl” oii Dolly, primul mamifer clonat.

După descoperirea celulelor IPS în 2006, el a declarat că abandona clonarea:

„Înainte de descoperirea celulelor IPS, noi încercam să derivăm celule stem de la embrionii produşi prin clonare. Până atunci nimeni nu reuşise, însă dediferenţierea celulelor somatice (celulele IPS) a demonstrat că acelaşi obiectiv putea fi atins folosind direct celulele somatice ale bolnavilor. Celulele IPS prezintă un avantaj terapeutic major: sunt genetic identice cu pacientul, permit specificarea patologiilor şi căutarea rapidă a medicaţiei care să trateze simptomele incipiente ale bolii.

Tehnica clonării nu mai este aşadar de actualitate. Dacă ştiinţa oferă alte căi mai rapide, mai interesante şi mai eficace, părerea mea este să le urmăm pe acestea.”

IAN WILMUT, genethique.org, mai 2009

 

(…)

 

LEGISLAŢIE

Respectul faţă de fiinţa umană în primele stadii de viaţă (principiu general)

  • Articolul 3 din Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 proclamă că „orice individ are dreptul la viaţă”…
  • Articolul 2 din Convenţia de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 1950: „Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat de lege.”

Art. 16 din Codul civil francez: „Legea asigură primatul persoanei, interzice orice atentare la demnitatea acesteia şi garantează respectul faţă de fiinţa umană de la începutul vieţii sale.”

 

(…)

Profesorul Jérôme Lejeune (n. 1926) s-a stins din viaţă pe 3 aprilie 1994, în urma unui cancer. Lucrările sale ştiinţifice rămân de referinţă şi constituie neîndoielnic baza geneticii moderne.

Jérôme Lejeune a început să studieze genetica medicală în 1952 la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, în Franţa. Împreună cu prof. Turpin şi dr. Marthe Gautier, descoperă trisomia 21 şi legătura între retardul mintal şi anomalia cromozomială.

Pe 24 iunie 1961 îşi susţine teza ştiinţifică asupra mongolismului. Teza este un succes şi plouă cu premii. În 1964 este numit în fruntea primei Catedre de Genetică fundamentală a Facultăţii de Medicină din Paris. Îşi continuă lucrările şi descrie noi sindroame (boala „ţipătului de pisică” şi reciproca ei, monosomia 21…)

Pe 11 august 1968 i se decernează Premiul William Allen, cea mai înaltă distincţie acordată unui genetician. În paralel cu activităţile de cercetare medicală, primeşte pacienţi cu trisomie 21 împreună cu familiile lor.

În 1981 este ales membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice, iar în 1983 membru al Academiei Naţionale de Medicină.

 

 

Fundaţia Jérôme Lejeune are o triplă misiune: dezvoltă şi susţine programe de cercetare vizând tratamente pentru trisomia 21 şi celelalte deficienţe intelectuale cu cauză genetică; a întemeiat şi finanţează Institutul Jérôme Lejeune, centru de consultaţii medicale şi paramedicale specializate, apără viaţa şi demnitatea pacienţilor.

 

Deoarece apără viaţa, Fundaţia Jérôme Lejeune este vigilentă la problemele de bioetică: într-un context în care accelerarea progresului ştiinţific şi presiunea ideologică ridică societăţii întrebări fundamentale, Fundaţia aduce o expertiză ştiinţifică îmbinată cu valorile etice.

 

Généthique – primul site de actualitate bioetică

 

Primul site francofon  de actualitate bioetică, www.genethique.org, spaţiu de informare şi analiză pentru studenţi, medici, cercetători, jurişti etc., oferă:

 

  • zilnic, revista presei şi, lunar, scrisoarea Généthique;
  • dosare educaţionale pe teme de eutanasie, legi cu privire la bioetică, cercetări pe celule stem etc.;
  • culegere de texte oficiale – naţionale şi internaţionale.

 

Titlul original: Manuel Bioéthique des Jeunes

© 2014 Fondation Jérôme Lejeune

37 rue de Volontaires, 75015 Paris cedex 15

Tel.:0144497332

www.fondationlejeune.org

 

© 2018 pentru prezenta ediţie în limba română:

Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

www.editura-arcb.ro

Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială este interzisă.

Traducere din limba franceză: Adrian Boşca, Annemarie Botez, Liana Gehl

 

Pretul manualului este 10 lei, iar pentru comenzi mai mari de 10 exemplare se acorda un discount.

 

Pentru exemplare în limba română contactaţi:

Librăria Sf. Iosif

Str. G-ral Berthelot nr. 19, Bucureşti 010164

Tel. 021-201 54 75

libraria@arcb.ro

www.librariasfiosif.ro