CONACUL POLIZU. O cladire de o frumusete rara


Nu credeam că există așa ceva în România!”, aceasta este replica cel mai des întâlnită între oaspeții Conacului Polizu, care și-a deschis larg porțile pentru turiștii iubitori de vremuri de altădată, natură, liniște și experiențe culinare unice, ca să punem pe listă doar câteva dintre bucuriile pe care ni le oferă. Am fost și noi în vizită la conac, ne-am încărcat bateriile, iar acum a venit vremea să-ți spunem povestea de-a fir a păr.

Conacul din Maxut, județul Iași, așa cum arată el acum, ca cea mai de preț bijuterie a domeniului de verdeață de 55 de hectare pe care se află, a mai trăit vremuri cu lume fermecătoare, cu ceaiuri, baluri elegante și muzică de pian, cu gazeta citită în liniște pe terasă de familii boierești, între anii 1888, când a fost finalizată construcția lui, și 1946, când regimul comunist a hotărât să și-l însușească și să depoziteze aici, unde vreme de 43 de ani a funcționat C.A.P.-ul din Hârlău, animale, cartofi și alte recolte.

Intrarea în conac. Copacul cu o încrengătură grafică este un salcâm găsit în pădurea de lângă conac și replantat. Face deliciul vizitatorilor încă de la sosire.

Imagini pentru conacul polizu

Recondiționarea și renovarea exterioară a conacului a fost făcută după niște fotografii din colecția personală a moștenitoarei. Pe parcursul renovării au fost descoperite arcade și coloane care fuseseră tencuite de către comuniști. Dacă în 2005 totul era în paragină, iar ușile se deschideau cu piciorul, acum conacul arată de parcă nu ar fi trecut niciodată prin viața batjocorioare oferită de
comuniști.

58 de ani însă a fost reședința de vară din Moldova a familiei Ghica-Deleni, iar dacă punem la socoteală și anii care au trecut de la renovarea domeniului, după retrocedare, finalizată în 2010 de către moștenitoarea de drept, se fac î n total 60 de ani de frumusețe reanexată României. O poveste cu final fericit, care ne arată că până la urmă binele învinge.


Conacul la 1916. După această imagine, care face parte din colecția personală a moștenitoarei, a fost restaurată terasa.

Conacul Polizu a fost construit între anii 1887 și 1888 de către ultimul domn al Moldovei, Constantin T. Ghica-Deleni. Aici își petreceau vacanțele de vară membrii familiei și prietenii lor, în grădina cu buxus și lan de păpădii, cu arbori seculari, cu livezi de vișini, cireși și meri, pe vremea când domeniul lor avea anexate 1.459 de hectare de pădure.
Fotografie de la 1916, din colecția moștenitoarei. Nicolae Polizu-Micșunești, Zoe Polizu-Micșunești și alți membri ai familei în holul conacului.

Conacul i-a fost oferit drept dotă de cununie Adinei Ghica-Deleni, una dintre fiicele lui Constantin Ghica-Deleni și bunica moștenitoarei de drept, o figură importantă în viața satului la acea vreme, căsătorită cu locotenentul aviator Nicolae Polizu-Micșunești, de unde și numele de astăzi al conacului.
O dată cu venirea comuniștilor la putere, clădirea a fost confiscată și transformată inițial în cazarmă rusească, devenind ulterior C.A.P., fermă pomicolă și I.A.S.
Singura moștenitoare de drept a familiei boierești a reușit, în 2005, după hățișuri birocratice, să recupereze conacul. Primul gând a fost să-l refacă, să-i readucă frumusețea de altădată a vremurilor copilăriei pe care a petrecut-o aici, și să transforme atât conacul, cât și întregul domeniu care îl înconjoară într-una dintre cele mai frumoase zone turistice din România. Noi zicem că a reușit pe deplin, iar din luna mai 2012, de când a fost lansată oficial pagina web a conacului, turiștii își pot face rezervările prin intermediul site-ului.

Birch Room: 65 mp. Decorul este luminos, aerisit, mobilierul este nou și alb imaculat, ca să amintească de nuanța esenței de mesteacăn.

Birch Room
“Ne-am dorit să facem o reconstituire a atmosferei de secol XVIII – XIX, așa cum trăia familia boierească la vremea aceea. Conacul, spre deosebire de castel (manor vs mansion), era amplasat în mijlocul unui domeniu agricol, pe care boierul trebuia să îl administreze, fiind implicat activ în viața satului. Tocmai pe acest lucru am vrut să punem accentul în conceptul turistic pe care l-am creat: să readucem în prim-plan acea atmosferă de boierime implicată intens în muncile câmpului, ale livezii, ale grădinii, și care, după o zi de muncă, se schimba în haine de seară și lua cina cu bucate alese, tradiționale, alături de copii și guvernantele lor. Însă nu am vrut să lăsăm deoparte nici măcar un aspect al confortului contemporan, pe care conacul îl oferă tuturor oaspeților săi”, ne povestește coordonatorul echipei care se ocupă de administrarea și promovarea conacului.

Holul este luminos și primitor.
Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult? Greu de spus. Liniștea pe care domeniul o oferă, grădina care te unge pe suflet. E răcoare, spațiul verde prin care te poți plimba este imens, ca o grădină botanică. Am închiriat biciclete (sunt amenajate piste de biciclete), ne-am relaxat în salina din crama conacului, am învățat să gătim mâncăruri tradiționale, cu produse bio, cultivate pe domeniu (pentru că la Conac Polizu poți face și cursuri de gastronomie), după ce le-am cules chiar noi, și am făcut o excursie la situl arheologic de la Cucuteni. Dar o să-ți povestim noi mai multe despre ce înseamnă Slow Food și Slow Travel la Conac Polizu în curând.

Luminatorul din hol a fost restaurat după modelul celui original.

Există câteva obiecte vechi în conac, majoritatea din secolele XVIII- XIX, însă nici o piesă de mobilier nu face parte din fostele bunuri ale familiei Ghica-Deleni. În momentul preluării conacului nu a mai fost găsit nici un obiect de mobilier original, o mare parte din piese fiind furate sau folosite ca lemn pentru foc. Mobilierul și accesoriile vechi, care vin în completarea istoriei locului, au fost cumpărate din târguri și anticariate de prin țară sau aduse din Italia, Franța, Malaezia etc.

Fir Room: 55 mp. Patul și dulapurile sunt realizate din lemn de cireș în atelierele de tâmplarie ale conacului, scaunele și oglinda sunt elemente vechi.

Rosewood Room: 64 mp. Este camera cuplului Polizu – Micșunești atunci când veneau în vacanțele de vară la Maxut. Este o cameră decorată cu elemente de mobilier vechi, recondiționate.

Rosewood Room și Oak Room pot crea o zonă separată în conac, ca un apartament, care va fi format din două camere, zonă de luat masa și terasă individuală.

Larch Room: 64 mp. Paturile și mobilierul datează de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Este o cameră foarte răcoroasă.

Pine Room: 55 mp. Este o cameră foarte luminoasă. Oglinda și budoir-ul sunt de secol XVIII.

Oak Room: 64 mp. Mobilierul este lucrat în atelierele de tâmplărie ale conacului, este dotată cu sistem Home Cinema.
Majoritatea finisajelor au fost aduse din Grecia și Italia sau căutate cu multă răbdare în România, pentru că au dorit să folosească materiale de foarte bună calitate nu doar pentru confortul turiștilor, ci și pentru a imprima atmosfera aceea boierească de altădată. S-a umblat destul de mult și la compartimentarea interioară, în fiecare cameră fiind adăugată câte o baie. În proiectul inițial, din secolul XIX, clădirea avea doar două băi, așezate la capetele opuse ale conacului.

Locul pentru luat micul dejun
Una dintre cele mai importante lucrări de restaurare, care a necesitat foarte multă răbdare și migală, a fost cea a tâmplăriei ferestrelor, multe dintre acestea fiind acoperite de tencuială. În momentul în care a fost dată jos tencuiala, au ieșit la iveală obloanele din lemn, care au fost recondiționate și sunt funcționale și astăzi.
Grădina este spectaculoasă. Și nu vorbim despre o simplă grădină, ci de un întreg domeniu cu livezi de pomi fructiferi, cu fântână arteziană, chioșcuri, pădure și parc cu arbori seculari: stejari, pini, castani, brazi, mesteceni, larice, salcâmi, nuci, tei etc. Poți închiria o bicicletă ca să te plimbi sau pur și simplu o poți lua la pas, iar peste zi poți să te oprești la umbra unui copac pentru somnul de după-masă. Noi așa am făcut, iar seara, după masa tradițională, ne așezam în grădină, printre păpădii, și citeam gazeta. 🙂 .
Peisajul exterior nu a putut fi reconstituit fidel, pentru că imagini vechi cu grădina nu mai există. A fost găsită într-o paragină totală, însă majoritatea arborilor și a plantelor au fost salvate. Câțiva stejari seculari, aproape distruși de paraziți, au fost tratați, livezile au fost puse pe picioare și acum dau recolte bogate, însă mestecenii, afectați și ei de paraziți, e posibil să nu mai poată fi recuperați.

 

Crama arată acum impecabil, însă a trecut printr-un proces anevoios de restaurare, mai ales că are o suprafață foarte mare. Au fost necesari în jur de doi ani pentru uscarea în întregime a cramei, după curățare și renovare.

Salina amenajată în crama conacului a fost placată cu sare adusă de la Târgu Ocna.
La conacul din Maxut, am avut senzația că am făcut o superdescoperire, deși nu eram primii​ turiști​
cazați aici, și un profund sentiment de acasă, deși nu suntem din Moldova . Am simțit că respirăm un aer mai curat, că din fiecare colț al domeniului ai o altă panoramă, parcă și mai frumoasă, și că fiecare detaliu te surprinde plăcut.
În plus, am primit 20% reducere pentru că ne-am cazat mai mult de 3 nopți la conac. Vara se anunță lungă. O să mai poposim la Conac Polizu. Ne vedem acolo! 🙂
Conacul Polizu se află în Maxut, județul Iași.